Coordonate, coordonate, coordonate

A lu' Marin este foarte incanta de ea, si-a achizitionat una bucata GPS nici
cel mai extraordinar si nici cel mai frumos din vasta gradina a GPS-urilor
ins ape de alta parte mandea a fost mereu genul practic…ia-l nene ca sa isi
faca treaba :D nu ca sa arate si bine si sa iti faca si cartofi prajiti. E
drept ca ajutor in a il alege au fost baietii din club dar oricum ca design
eu am fost cea care l-a ales :)))Nu stiu sa il folosesc insa sper ca pana
plec in Istanbul sa invat, nu de alta insa daca ma pierd pe acolo o sa fie
cam naspa ca sa zic asa. 5 fete singure in pustietate o sa fie baieram! :)))

Urmatoarele zile probabil ca va voi relata cum vin eu la serviciu cu GPS pe
masina mai ceva ca aia din provincie si ce chestii marete mai poate face,
momentan sunt incantata ca mi-am descoperit coordonatele biroului insa nu le
voi face publice pe toate mediile pentru ca nu stiu ce ex-prieteni
transformati in atacatori cu bomba din avion am si nu as vrea sa le usurez
munca :)))

BTW pot sa pun si muzica si poze pe el si in caz ca nu v-am spus si sigur nu
am facut-o am harta la toata europa pe el deci am de calatorit nene! :)

Nici scoicile nu mai sunt la fel

Mai tineti voi minte cand eram mici si ne puneam scoicile la ureche ca sa ascultam marea? Moama ce incantata eram, mai ales ca io am fost creatura acvatica inca de cand am putut sa ma tin in picioare. Eh acum am primit o scoica cadou de la un prieten, amintire pentru we pe care ei l-au petrecut la mare si in care eu nu am ajuns din varii motive, ca o fi de la faptul ca sunt eu mai batrana si mai surda, ca e o fi scoica data cu lac sau pentru faptul ca e lunguiata idea e ca marea….nu se aude….oricat m-as chinui L Deci nici macar scoicile nu mai sunt la fel ca in copilarie….bine macar ca gemul de prune are acelasi gust atunci cand il pui pe paine cu unt :) aia imi place la fel de mult ca in copilarie si atunci cand e pe paine proaspata parca musc din amintirile pe care le am cu bunica care imi dadea dupa insinstente multe cate doua felii :D si io ma mozoleam toata pentru ca evident ca nu reuseam sa mananc civilizat painea aia proaspata, asta a ramas nechimbat in 30 de ani……

Intrebarile continua

Revin dupa week-end cu o continuare la postul de vineri. Ok, am dedus ca femeile destepte se cupleaza cu barbati sub nivelul lor din complex, dar barbatii care se cupleaza cu genul de femei care cand deschid gura o iei la fuga si care nici macar nu au atuul de a fi frumoase…de ce o fac? Tot din complexe? Ma gandesc ca la fel ca o femeie si un barbat cand arata cat de cat bine stie cam care ii sunt limitarile superioare si inferioare si cu toate astea am destule exemple printre cunostiinte care stau cuplati cu fete care pe langa faptul ca sunt urate si proaste se mai si poarta ca niste scorpii, elimindu-I acestuia din urma toti prietenii si ramanad doar cunostiintele ei ca si mediu pentru cuplu. Si sa stati comod ca mai vin cu intrebari de genul ;) ca inca nu sunt lamurita cu multe chestii :D

Cronica de pseudo-relatie

Week-endul acesta nu a fost unul care poate fi numit oricum numai linistit nu, si imi doream unul linistit, unul linistit sufleteste. Din pacate pentru mine a fost un we in care am decis sa imi acord un final sau cum numesc americani “closure” sau ceva de genul :))) Cum pentru altii noaptea e un bun sfetnic pentru mine intodeauna sfetnic a fost tequila, si prietenii stiu de ce! So vineri dupa ceva tequila am luat niste decizi, ca sunt bune sau nu, trebuie sa traiesc cu ele. :(

Am incercat cel putin in scris sa inchei un capitol din viata mea in speranta ca voi merge mai departe. Nu a fost incheierea pe care mi-am dorit-o si nici la care am sperat pana in ultima clipa insa in momentul in care o persoana nu te doreste in viata ei, e bine sa pricepi mesajul intr-un final si sa incerci sa mergi mai departe. Ceea ce pot spune este ca am invatat, am invatat ca odata niste greseli facute, nu le poti repara daca cealalta persoana nu iti mai acorda sansa, am invatat ca desi am 30 de ani si ma consider matura cateodata ma comport ca o adolescenta, ca fiecare om are ritmul lui, mi-am dat seama ca oameni nu se intalnesc mereu in cel mai portivit moment al vietii si mi-am reamintit ca nu intodeauna ratiunea dicteaza simtirii.

Nu ma simt nici mai bine nici mai rau, simt doar ca vreau sa merg mai departe indifferent care este schimbarea din viata mea, ca e una in care fiecare isi alege alt drum? Nu stiu! Ca viata ne va aduce din nou fata in fata? De asta sunt convinsa! Ce se va intampla in acel moment? N-am nici cea mai vaga idee! Stiu doar ca acum simt pustiita, simt ca am pierdut ceva, ceva care mi-am dorit sa nu il pierd si sa iasa bine!....... sau poate nu, pentru ca nu odata am sabotat chestia asta si cateodata poate constient, de ce? Nu stiu, poate pentru ca nu am incredere in a ma lasa sa cad pe spate cu ochii inchisi in speranta ca cealalta persoana va fi acolo sa ma prinda? Si mai ales cand stiu ca persoana cealalta este pustiita de sentimente contradictorii cand e la prindere. Oricum ce am avut a fost o chestie ciudata de ambele parti si mai mult nu stiu, sau poate ca nici unul dintre noi nu a fost sufficient de matur sa vada ce trebuia vazut. Aici ma mint singura probabil, probabil ca el a vazut mai devreme decat romantica de mine ce era de vazut si acolo unde eu am vazut speranta era de fapt doar incertitudine. Si acolo unde eu am vazut sansa era doar nesiguranta de a lua o decizie care m-ar rani…si de fapt nu, eu am fost singura care m-am mintit si care a sperat intr-o minune si care nu am acceptat ceva ce el a decis acum multa vreme.

Romantica din mine a vazut in el un bun prieten, a vazut pe cineva matur care a stiut sa ma tina in brate si sa ma ajute cu un sfat cand nu stiam ce sa fac, am vazut in el cineva confortabil, cineva langa care mi-a placut sa ma trezesc dimineata si cu care imi placea sa beau cafeaua pentru ca mereu ma facea sa rad, cineva langa care puteam fi eu: plina de viata, trista, pusa pe sotii, morocanoasa, sensibila, ironica, langa el traiam cu impresia ca ma place asa cum sunt eu cand nu sunt eu. Insa in acelasi timp este cel langa care niciodata nu m-am simtit sigura pe mine, iar in ultima perioada, am fost doar doi straini care aveau nevoie de o ancora care sa le dea siguranta si asta am fost unul pentru altul o ancora pe timp de furtuna.

Poate e bine ca intr-un final am prins si eu mesajul si nu mai incerc, dupa multe luni am ajuns la concluzia ca poate trebuia sa renunt mai devreme insa nu sunt genul, mai ales cand vad ceva care cred ca are potential, insa daca cealalta parte nu iti impartaseste viziunea nu ai cum sa il oblige sa o faca. Si ca atare we asta m-a obosit interior total si m-am simtit lipsita de vlaga si ca si m-a facut sa simt ca am pierdut ceva ce oricum nu a fost al meu nici macar o clipa.

Doamne acum cand scriu imi dau seama cat de complicat gandesc atunci cand incerc sa dau o forma la ceea ce sunt si simt. “Analiza” este ceva de care va trebui sa incerc sa scap pentru ca nu face bine sufletelului meu chinuit! :)))) Insa saptamana trecuta a avut si o parte buna, prietenii mei mi-au adus aminte ca ma iubesc indifferent de nr de km care ne despart.

Valcea for a day!

cu fundul in sus partea a doua

Stiti care e partea naspa ca cei mai buni prieteni ai tai sa fie la distanta? Pai atunci cand esti morocanos si vrei sa iesi sa faci "nimic" cu cineva care te suporta asa cum esti, nu ai cu cine, pentru ca ei sunt la km distanta si asta nu te ajuta foarte tare.

Probabil ca acesta e dezavantajul de a avea multe cunostiinte si foarte putini prieteni, atunci cand vrei sa fi naspa si sa stai bosumflat fara nici un motiv nu ai cu cine. Pentru ca cunostiintele te stiu mereu happy-happy joy-joy si daca le-ai zice hai cu mine la o inghetata das a stii ca o sa stau bosumflata si nu vreau sa vorbesc despre asta, se vor soca si clar se vor intreba daca nu cumva ai luat-o razna. Prietenul te accepta asa si eventual ocazional mai e si ironic cu tine sau face misto de ce e in jur in intentia de a te bine-dispune. Acesti prieteni cu care te simti bine fara sa vorbesti sau fara a te simti nevoit sa pui un zambet fals pe buze doar ca persoana care sta langa tine sa nu se simta aiurea sunt extrem de importanti, iar ai mei sunt departe acum cand sunt depresata sic and imi vine sa strang pe toata lumea de gat si nu dintr-un acces de dragoste! :)))
This is one bad f****** PMS that will take some time to get over it!

Cu fundul in sus!

Azi sunt in toane foarte proaste, o fi de la faptul ca nu dorm bine noapte si sunt super obosita, o fi luna plina, o fi partea aia a lunii insa idea este ca sunt foarte, foarte prost dispusa. Am chef de certa si iau foarte personal tot ce mi se spune. Si pe langa toate astea, mi se mai pare ca desi vreau sa ma exprim clar lumea nu ma pricepe si ce mie mi se pare implicit si de la sine inteles pentru altii are cu totul o alta directie. Mai primesc si niste smsuri foarte ciudate in miez de noapte de la cineva care vrea ceva de la viata mea si nu stiu inca ce, asa incat azi i-am dat cel mai acru raspuns posibil in speranta ca nu ma va mai deranja si voi scapa de un stress inutil in viata mea.

 

Si tocmai pentru ca sunt in dispozitie mai mult decat ciudata am chef sa fac ceva ciudat, asa incat zilele acestea voi incerca ceva. Imi doresc sa merg intr-o locatie unde se mananca desert pe intuneric – nu stiu daca voi gasi locuri insa sper sa prind macar o masa :) va fi o experienta…mai multe dupa ce savarsesc fapta, evident ca va fi doar din gura exemplificata experienta din moment ce nu ai voie (cel putin asa e conceptul in strainatate, sper sa se pastreze si aici) sa ai nimic ce inseamna lumina: tigari, brichete, telefoane mobile sau aparate de filmat/facut poze. Desi tare as vrea sat rag niste poze prin ochelarii speciali pe care ii au chelnarii si care le dau vedere de pisici :) aka nocturna.

 

Si btw daca aveti comentarii cu glume lasati-va pagubasi o perioada! :))