luni, 28 mai 2012

Ziua copilului şi pentru alţii

De 1 iunie mi-am luat liber! Deşi eu consider că datorită vârstei mele psihologice de 5 ani, ar trebui să am liber de la sine înţeles! Însă cum realitatea lui Marin nu este realitatea şi celor din corporaţie, mi-am luat zi de co pentru a merge aici:

 

http://www.booktopia.ro/MaratonulDeCitit


Am târât-o după mine şi pe blondă ca să nu fiu fără companie aşa încât una va citi o chestie şi cealaltă va citi, evident altă chestie, însa va fi un lucru interesant şi care va aduce banuţii pentru o cauză nobilă.

duminică, 27 mai 2012

Roşu

Ieri plimbându-mă printr-o librărie...mi-au picat ochii pe cartea Pantofiorii Roşii de Maria Housden. M-a impresionat enorm când am citit-o iar acum în librărie a avut darul să îmi aducă din nou lacrimi în ochi. Aşa cum spune şi prefaţa, cartea este o lecţie de viaţă dată de o fetiţă de 4 ani. Vă recomand să o citiţi, vă va ajunge la suflet!

joi, 24 mai 2012

Pauză de masă printre avioane...

În una din zilele trecute, mi-am "sacrificat" pauza de masă pentru a mă plimba printre oamenii mari. Aşa încât mi-am luat permisul de intrare şi m-am proptit la Romaero la expoziţia de armament de apărare.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut la nebunie, pe lângă şansa de a intra într-un hercules C130B din dotarea forţelor armate române şi a vedea de aproape avioanele americane F16 la pachet cu pilotul ;) cea mai interesantă experienţă a fost de departe atingerea glockului de 9 mm şi a unei puşti M ceva...acestea venind la pachet cu toate detaliile despre încărcare, ţintire şi tragere bonus ţinerea în mână a unor astfel de minunăţii.

Trebuie să recunosc că industria armamentului este una interesantă atunci când eşti de partea binelui, cum însă adevărul este întodeauna la mijloc cum ştii că eşti de partea binelui? Ceea ce comercializezi are ca scop principal curmarea de vieţii care în anumite cazuri sunt nevinovate, însă aceasta este o altă discuţie destul de lungă chiar aş putea spune. Pasiunea însă rămâne doar la nivel de sport cu ţinte din carton sau cutii de suc goale.
Aflată sub influenţa propriului meu top gun, sub numele de Jared nu puteam alege altă piesă decât cea dintr-un film cu avioane :)




miercuri, 23 mai 2012

Traficul, bată-l vina!


Ploaia face oraşul în care supravieţuiesc să devină cenuşiu, ud, nervos, mai gălagios şi mai aglomerat decât în mod obişnuit. Iar dimineaţa cred că este şi mai grea atunci când, alarma ceasului vine însoţită de ropote de ploaie pe pervazul ferestrei şi nu de ciripituri de păsărele, care îţi urează pline de voioşie “Bună dimineaţa!”.

Parte dintr-un trafic infernal de zi ploioasă, am avut timp să citesc mai multe articole de pe bloguri pe care în mod normal le scroll-uiesc în miez de noapte, cocoţată în vârful patului. Unul dintre aceste bloguri ştie cum să pună punctul pe i, unde “i” este punctul dureros al lui Marin. Mai sadică din fire, pasionată de supra-analiză şi liste - nu puteam să rezist la un articol în care ţi se dădeau pe tavă numeroase idei aşezonate cu 1, 2, 3 etc. Prinsă atât de adânc de citirea articolului am făcut ca şansele de producere de accident în traficul matinal, să crească exponential cu claxoanele care mă atenţionau să plec de la stop.
Aplicabilitatea celor citite în articol, in viaţa fiecăruia evident că depinde doar de persoană şi de disponibilitatea acesteia la schimbare. Gândul mi-a făcut o paralelă între articolul despre introspecţie şi autodezvoltare la o discuţia purtată târziu în prag de "noapte bună!" despre creativitate, inovaţie şi imaginaţie mi-am dat seama ca autodezvoltarea este un proces de 3 în 1: parte creativitate, parte inovaţie şi de ce nu, o mare parte imaginaţie. Nu mi-au plăcut niciodată etichetele, decât pe borcane, aşa încât nu mi le aplic nici mie, nici oamenilor din jur, însă am descoperit recent că îmi place să mă etichetez ca o persoana creativă. Acest lucru nu poate decât să îmi aducă lucruri bune în viaţă pentru ca acum trebuie să găsesc zilnic modalităţi de a desena, simţi sau crea un zâmbet care să devină molipsitor pentru cei din jur. Şi pentru că m-a marcat unul din puncte îl împărtăşesc cu voi: Dacă nu poţi să te implici din inima, atunci nu te implica deloc!

Vă recomand să aruncaţi o privire pe blogul lui Marc şi al lui Angel, articolele vor fi perfecte pentru un început de zi.
Poza e găsită pe net, însă mi-a dat un chef nebun de trăit şi merge perfect cu articolul de mai sus:


duminică, 20 mai 2012

La drum de seară....

Azi mi-a sărit în faţă un citat al lui Charles Dickens, şi pentru că sună mai bine în limba lui îl voi posta în engleză:
"Have a heart that never hardens, a temper that never tires, and a touch that never hurts"
Mi-a plăcut enorm şi cum deşi nu îmi era adresat m-am gândit că îl pot foarte uşor aplica, am hotărât să îl împărtăşesc cu voi.

LE am găsit şi piesa potrivită :)

vineri, 18 mai 2012

profesor sau mentor?

Am găsit pe internet poza de mai jos care mi-a ajuns la suflet şi pentru că a primit şi aprecierea mentorului meu îi dublează valoarea! Vreau să am astfel de profesorii lângă mine şi aspir să devin unul pentru cei din jurul meu.

miercuri, 16 mai 2012

Recomandare pentru trafic şi nu numai

Firea mea creativă a primit spre citire următoarea carte: Damn Good Advice (for people with talent) de George Lois. O carte uşoară însă plină de sfaturi utile nu doar pentru creative din mine ci şi pentru sufleţelul chinuit care zace ascuns pe undeva.
Pentru că am citit-o în mare parte în trafic, m-am trezit că am început să îmi notez ideile creative pe post-it-uri. Aşa că pe lângă laptopul fiţos, agenda de o tonă fără de care sunt moartă şi cartea mai sus menţionată acum am geanta plină de bucăţele multicolore de hartie lipicioase cu idei /planuri /desene / cuvinte care sigur îşi vor găsi o cale de împlinire.

green tea

L-am descoperit în drafts de acum un an şi pentru ca este o locaţie care mie îmi place la nebunie, nu m-a lăsat inima să sterg pozele.... :)







marți, 15 mai 2012

Liniste

In septembrie 2011 descopeream in urma unei examinari lunare un nodul la san. Investigatiile care au urmat, m-au facut sa descopar o Marin care avea nevoie de schimbare. Dupa un nemilos "pe o scara de la 1 la 5, sunteti la risc 4 de cancer" viziunea asupra vietii ti se schimba. Incepi sa iti pui intrebari, incepi sa iti faci socoteli si sa cauti raspunsuri. Modificarea perceptiei este una brusca, care te loveste in plexul amortit de prima veste. Si incepi lungi investigatii, masori cu pasi mici luuuungi si sterile sali de asteptare, iti fixezi privirea in tavan la nenumaratele consultatii si zambesti pentru ca zambetul este singurul lucru pe care stii sa il tii la locul lui. Te ascunzi cand ajungi acasa, pentru ca ai o mama care a ingropat doi parinti din cauza cancerului, te ascunzi la serviciu pentru ca nu ai un raspuns si urasti sa fi privita cu mila.
Iti permiti sa te inchizi in bai de clinica sau de birou si sa plangi pana cand scoti zambetul, cu care lumea este obisnuita, la iveala. Incepi sa nu mai dormi noaptea decat o ora, poate 3 daca esti norocoasa si totul in asteptarea unui rezultat care se dovedeste ca este neconcludent si continui cu inca o analiza sau o alta programare.
Iti petreci ziua de nastere cu oamenii importanti din viata ta si te distrezi asa cum doar tu stii sa o faci, te uiti la chipurile lor si iti dai seama ca sunt parte importanta din viata ta si ca vrei sa fi alaturi de ei si la 50 de ani.Si ii minti ca esti bine cand ti se vad ochii inlacrimati. Primul lucru pe care il poti gandi este unul negativ...voi muri.
In asteptarea rezultatelor incepi sa te informezi mai mult decat o facusei pana atunci, treci de la auto-examinarea lunara pe care o recomandai tuturor prietenelor sa o faca, la cercetari despre cancerul la san si discutii cu supravietuitoare. Unul dintre cele mai intense momente a fost o astfel de discutie, cu o femeie frumoasa, plina de eleganta si cu voce blanda cu accent basarabean. A venit la mine si m-a luat de mana spunandu-mi ca vrea sa vorbim intre patru ochi, daca nu ma deranjeaza. Raman suprinsa, era o conferinta despre cancerul la san si eu ma asezasem in spate si luam notite, ma linistea acest lucru. Merg cu ea intr-un birou si ne asezam pe doua scaune, fata in fata. Discutia care a urmat avea sa imi schimbe din nou perceptia.Imi ia mainile in mainile ei...sunt fine si par blande, ca ale unei mame.
"Esti frumoasa!Stii asta?"
Zambesc, "da, stiu" continui in gand, acum asta nu prea conteaza.
- Chiar stii? Cat timp te privesti dimineata in oglinda si iti spui ca esti frumoasa?
Continui sa zambesc, probabil ca usor stramb pentru ca ce imi spunea ea, nu rezona cu mine. Continua cu vocea blanda si parca nepercepand reticenta mea:
Esti frumoasa si ar trebui sa iti spui asta zilnic, ia cateva minute in care sa te privesti in ochi si sa te descoperi cat esti de frumoasa! Ai un suflet cald si esti o persoana buna! Vei fi bine, trebuie doar sa gasesti in tine puterea pe care o detii. Ai multe intrebari la care doar tu iti vei putea raspunde. Uita-te la mine, am doi copii, un barbat care ma iubeste insa peste toate ma am pe mine si eu ma iubesc! Imi spun zilnic in oglinda cat de frumoasa si puternica sunt si ca nimic nu imi va sta in cale. Tu...faci asta?
A urmat o tacere din partea mea....ma gandeam... eu nu ma mai vedeam frumoasa de mult! Ma delasase si uitasem de mine. Incercam sa ma schimb pentru a il face fericit pe omul de langa mine, uitand de fapt cine eram, transformandu-ma intr-o persoana pe care nimeni nu o placea, mama, prietenii, nici macar el :).
Discutia a mai continuat cu lacrimi din partea mea si multe cuvinte frumoase din partea ei. Atunci mi-am dat seama ca nu eram unde trebuia. Ca viata, ca persoana, ca relatii interumane. Insa pentru a schimba ceva trebuia sa incep din mine, sa cred din nou in mine si sa ma redescopar.
Dupa discutia aceea am plecat cu multe intrebari si multe cai de batut, cu hotararea sa lupt cu boala si convingerea ca este un lucru bun aceasta intamplare si ca imi va schimba viata in bine.Aveau sa urmeze saptamani in care oameni speciali aveau sa imi intre in viata
Dupa luni de tratament de imunitate, saptamana trecuta am aflat ca nodulul a disparut. Una dintre cele mai bune vesti pe care le puteam afla. Normal anual voi continua investigatiile, lunar voi continua autoexaminarea. De data aceasta a fost doar un semn de alarma al corpului meu si a subcontientului ca ajunsesem intr-un punct in care nu mai puteam continua.Poate cam dur si poate cam abrupt, probabil ca altfel nu intelegeam.
De atunci am inceput schimbarea, cu pasi mici la inceput. Am inceput sa analiez motivele pentru care nu eram fericita, am inceput sa analizez elementele care ma faceau nefericita si ce tinea de mine sa schimb. Am analizat ce conteaza pentru mine si ce vreau sa pastrez in viata mea si pentru ce sunt dispusa sa lupt ca sa pastrez langa mine. Incet, urma sa ma transform intr-o persoana pe care sa o privesc dimineata in oglinda si sa o iubesc!Am inceput sa citesc si sa ma inconjor cu oameni de la care am lucruri de invatat, am inceput sa invat sa tac si sa ascult, am invatat sa sper. Am reinvatat sa imi dau voie sa simt, sa am incredere si sa realizez ca lumea care trebuie, ramane langa tine sustinandu-te in efortul tau de redescoperire.
Zilnic invat, zilnic ma descopar, zilnic sper, zilnic fac pasi mici si adun informatii, incerc sa ating vieti si sa dau energie pozitiva, asa cum altii au facut-o sau o fac cu mine.
Acum munca nu este doar ceva care trebuie facut, acum munca este ajutarea celor din jur sa isi descopere potentialul, acum voluntariatul este o metoda de a da inapoi dragoste pe care cei din jur ti-o dau tie si increderea pe care o citesti in ochii lor, acum iubirea este ceva frumos si de care te bucuri pas cu pas fara intrebari, acum vacanta este o metoda de a te redescoperi.
De data aceasta eu am fost norocoasa! Statisticele spun asta, altele nu sunt atat de norocoase, "afla ca esti bine" este o campanie pe care am sustinut-o, inca dinainte de a fi in situatia sa imi pun intrebarea daca voi lupta sau ma voi da batuta.
Informeaza-te s-ar putea sa iti schimbe viata sau chiar sa ti-o salveze.
E un articol pe care il scriu de mult, unii oameni nu i-am mentionat insa au fost alaturi de mine in momentele cheie in care aveam nevoie de o mana intinsa care sa ma ajute in drumul meu, desi nu sunt mentionati sunt in inima mea. Fiecare lucru bun pe care il fac in viata li se datoreaza pentru ca au fost inspiratia mea intr-un moment de cumpana.
si o piesa care mie imi place la nebunie:

De bifat sau de notat

Zilele trecute am primit pe mail un articol inspiraţional şi cum doctorul a prescris că trebuie să ne trăim fiecare clipă ca şi cum ar fi ultima, articolul a fost unul care m-a făcut să iau un creion şi să încep să bifez lucrurile pe care eu nu aş vrea să le regret la bătrâneţe...e drept că mai am de lucrat şi nu sunt mândră că nu le am bifate pe toate însă e bună şi conştientizarea la ceva! Aşa că am toată viaţa înainte să traiesc la maxim şi să schimb lumea şi să micşorez lista ;)!

1. Not spending enough time smiling with the people you love. - aici mă fac vinovată şi recunosc că încerc pe cât posibil să fac acest lucru cât mai des.
2. Holding a grudge and never forgiving someone you care about. - aici am văzut maturizarea mea bruscă însă sper eu în sensul bun, pot trece mai departe, pot ierta şi pot să trec peste ranchiună, lucru de care sunt extrem de mândră.
3. Fulfilling everyone else’s dreams, instead of your own. - Încă lucrez la lista mea de vise şi la împlinirea lor, mi-ar plăcea ca pe termen lung să nu ajung să spun că visele mele au fost lăsate la o parte în favoarea viselor celor din jurul meu ci că le-am împlinit în egalî măsură.
4. Not being honest about how you feel. - aici sunt dureros de sinceră! :D
5. Being foolish and irresponsible with your finances. - Da, aici am bifat de mai multe ori pentru ca sunt iresponsabilă la puterea x :D dar lucrez la asta....
6. Getting caught up in needless drama and negativity. - Not anymore!
7. Never making your own happiness a priority. - Şi cum rămâne cu restul? Aici mai lucrăm....
8. Never making a difference in the lives of others. - Prin lucrurile pe care le întreprind şi prin faptul că am decis că vreau să devin coach motivaţional sper să pot ajuta lumea prin a le scoate din subconştient şi pune în conştient ceea ce au ei mai bun, astfel încât să fiu înconjurată de oameni fericiţi, mândri de ei şi apţi să zâmbească din tot sufletul.
9. Failing because you were scared to fail. - Mi-ar plăcea să cred că mi-am învăţat lecţia însă până la proxima ocazie când voi afla dacă sunt aptă să risc nu pot spune că bifez.

Aici aveţi articolul care m-a inspirat să stau şi să bifez. Cât citiţi articolul vă las şi o piesă care mie îmi place foarte mult:



vineri, 11 mai 2012

Ganduri nocturne

Mereu am crezut ca anumite lucruri se intampla la momentul potrivit: cum ar fi o melodie care descrie exact sentimentele care te incearca incepe sa cante in jur, o persoana care te suna atunci cand te gandeai la ea, un articol care iti pica in mana exact cand ai framantari, cineva care emite o teorie care iti subliniaza exact parerea pe care o aveai in capsor.
Fritz Perls spunea in 1969 "Eu fac treaba mea iar tu o faci pe a ta. Nu exist in asta lume pentru a trai dupa aşteptarile tale, iar tu nu existi pentru a trai după ale mele. Tu esti tu, iar eu sunt eu. Iar daca din intamplare ne gasim unul pe celalalt, e FRUMOS. Daca nu, nu mai ramane nimic de facut." Citatul l-am gasit ieri intr-un articol scris de Sergiu Tamas si pentru ca m-am regasit in incheierea lui: "un partener e cineva care te ajuta sa devii cea mai buna versiune a ta, nu cineva care te forteaza să fii cineva cine nu esti!" am decis sa il impart cu voi.
Sper doar sa fiu norocoasa, ca persoana din viata mea sa fie persoana care vede, sublinieaza si scoate la iveala lucrurile frumoase din mine. Piesa de mai jos canta in fundal cat timp scriam aceste randuri si cum ar spune cineva: this is kismet! :) Iyeoka - Simply falling




joi, 10 mai 2012

Inspiraţie matinală

Bună dimineaţa,
 
Imaginea aceasta m-a lovit într-una din numeroasele mele calătorii prin capitală. Mi-a făcut chef de drum şi cum mă aşteaptă un weekend pe şoselele naţionale cred că este extrem de potrivită.
 
Să aveţi o zi după sufletul vostru!

miercuri, 9 mai 2012

Un pic de roz :)

Azi am avut un început frumos de zi! Alături de un poster genial primit pe mail, am primit şi o vizită supriză de la o buburuză frumoasă. Cum întodeauna am considerat că a avea copii este cea mai mare realizare din viaţa unui om, atunci când vezi un cuplu fericit şi care trăieşte pentru mogâldeaţa pe care au adus-o pe lume ai toate motivele să zâmbeşti cu toţi dinţii.
Pozele au plăcut enorm aşa încât le împartăşesc şi cu voi :)
 

marți, 8 mai 2012

Ca o marti, fara diacritice :P

Ziua de azi a fost pentru mine o adevarata epifanie. Desi a inceput cu o leaca de amareala asteptata inca de saptamana trecuta :) - aceasta a fost indulcita repede. Trista ca am ranit adanc pe cineva, speranta m-a indeamnat sa sper ca acea persoana va vedea candva persoana mea ca pe o amintire frumoasa, asa cum este acea persoana pentru mine.
Atunci cand o persoana, din diverse motive, care tin sau nu de vointa ta, nu mai face parte din viata ta poti doar sa fii trist. Poti insa sa te bucuri pentru ca probabil drumul nou pe care a pornit ii va aduce fericirea, iar oamenilor care au fost importanti in viata ta nu le poti dori decat binele :). Poti spera sa isi gaseasca fericirea, asa cum speri si pentru tine.
Iluminarea mea mareata a fost aceea ca am reusit sa iau din prima, fara a ma gandi prea mult, dintr-un moment amar si trist lucrurile bune! Candva am fost iubita, candva am iubit si peste toate am fost norocoasa sa invat multe din asta! Iar asta nu are cum sa imi creeze resentimente, ma face sa sper ca nu voi mai repeta greselile, ca voi fi mai inteleapta in alegeri si ca nu voi mai face compromisuri pentru fericirea altora.
Pentru a fi iubit trebuie sa te iubesti pe tine, in primul rand! Trebuie sa iti dai libertatea sa fi tu insati, sa te accepti si sa fi impacat cu ceea ce esti/ ai devenit.
Desi o lupta grea pentru mine, acceptarea a venit in sfarsit! Mi-am readus aminte cine sunt, am redevenit motivata, mi-am regasit drumul si pasiunea in viata, am invatat sa ma vad prin ochii celorlalti si sa accept la mine lucruri care pentru altii par evidente.Oamenii minunati pe care viata mi i-a scos in ultimul an in cale si cei pe care ea mi i-a indepartat din cale, au facut acest lucru posibil.
Acum ceea ce imi doresc este ca persoana care ma va tine de mana atunci cand ma voi impiedica, care imi va sterge lacrima de pe obraz atunci cand voi fi frustrata si care imi va sopti cuvinte de incurajare atunci cand voi avea nevoie sa o faca fara a astepta ca in schimbul acestora eu sa devin altcineva. Pentru ca sufletul pereche este cineva cu care poti fi, fara sa te schimbi! :)

Sa aveti o saptamana plina de inspiratie!



vineri, 4 mai 2012

Ca vinerea

Inspiraţia este acolo unde nu te aştepţi să o găseşti – în zâmbetul unui copil, într-o povestire sau într-un gest frumos. Indiferent de cum te loveşte în neuron îmbrăţişeaz-o şi ţine-o strâns pentru că are un rol important în viaţa ta. Inspiraţia unui drum îţi poate scoate în cale oameni care să îţi facă viaţa mai frumoasă, inspiraţia unui zâmbet poate face pe cineva să se îndrăgostească de tine, iar inspiraţia unei vorbe bune poate schimba cursul unei vieţii.

Inspiraţia mea, azi, stă în oameni – în cuvintele lor spuse într-un moment de cumpănă sau de întrebări interioare, în gesturile lor simple făcute pentru a îţi produce o bucurie, în zâmbetul pe care ţi-l întorc într-o zi ploioasă sau pur şi simplu pentru că există în viaţa mea şi mă fac să zâmbesc! Plănuiesc să fie o zi în care indiferent de ceea ce se va întâmpla să fie trăită aşa cum trebuie.

Iar toate cele de mai sus îmi sopteştesc în clipa asta ca viaţa trebuie să fie împărtăşită cu cineva care să te facă să zâmbesti mereu, să râzi când îţi vine să plângi, să te ţină de mână atunci când te împiedici şi să stea lângă tine în ploaie şi să te intrebe dacă vrei să dansezi. Pe voi ce vă inspiră?