duminică, 25 noiembrie 2012

Cititor în stele

Zilele acestea mi-au picat ochii pe cel mai recent număr al "Decât o revistă", pe copertă un satenobrunet cu barbă, versiunea mioritică a vichingului. Clar, pe genul meu :D mi se şopteşte în cască şi la radio că este vocalul de la Robin and the Backstabbers, cea mai pe val formaţie a momentului.

Dimineaţa pagina albastră îmi arată şi un videoclip cu pădurarul (de fapt era pădurar nu viching :P), în ciuda faptului că achiziţionatorul de DOR / vocea din cască mă tot împinge să ascult şi alte piese, recunosc că tot aceasta îmi place cel mai tare.

Să fie oare faptul că vocalul acesta m-a făcut să apreciez şi mai mult zâmbetul de revistă care îmi luminează dimineţiile sau pur şi simplu faptul că videoclipul/sunetul sunt mai altfel, am ales să îmi placă? Ei bine până mă hotărăsc ce şi cum mai dau play la piesă pentru a n-a oară azi da şi piesa se numeşte "Spânzurătoarea" pe scurt SPNZRTR:



Γεια σου

Unul din lucrurile trecute în manifest este să învăţ să scriu în limba greacă. Cu vorbitul mai merge...mă rog, mai puţin când dau peste un vorbitor nativ. Atunci vocabularul meu de limbă greacă fuge în cel mai adânc ungher al minţii şi nu mai iese la lumină iar cu mine rămân Αντίο, όχι şi...cam atât. Motiv pentru care de cele mai multe ori par, fie un peşte pe uscat fie o mută care încearcă să repete citind pe buze pronunţia. Dar nu renunţ! motiv pentru care dimineaţa după ce iau o doză de guerrilla mă bag la vorbit singură în public şi fac vocalize după Igor şi Nataşa, ambii vorbitori nativi de limba greacă.

Igor şi Nataşa sunt profesorii mei, vă place numele pe care le-am ales, nu ştiu numele lor real dar nici nu prea contează :)))Ei îmi vorbesc din radioul maşinii şi îmi explică cum ar trebui să mă descurc cu limba bunicii mele. Ei bine, cu Igor şi Nataşa mă înţeleg perfect! La fel şi cu cei care vorbesc cu mine folosindu-se de cuvinte elene...însă mai am câţiva paşi până voi ajunge să le răspund cu toate sunetele de care sunt capabilă. Ca să îmi fac viaţa şi mai amară, am decis că voi învăţa să scriu în limba greacă aşa încât mâine, poimâine mă apuc să ţin blog în ελενα sau dacă preferaţi în ελληνικά :). Am năzuinţe mari pentru ce a mai rămas din anul acesta.

Ca şi coloană sonoră vă las o piesă mi-a făcut dimineaţa mai frumoasă:



luni, 12 noiembrie 2012

Manifesto

Vă vorbeam aici despre manifestul celor de la Holstee, multă vreme l-am adoptat pentru că mi se potriveşte. Am primit la un anumit moment şi propunerea de a face o sedinţă foto pe stilul lor. Însă timpul a trecut şi eu am rămas privind zilnic acest manifest.

Cum nimic nu este întâmplător, zilele trecute pe reţeaua socială am descoperit un workshop despre cum să îţi scrii propriul manifest. Bun, atunci am hotărât că acesta este momentul pe care îl aşteptam! Confirm prezenţa către Ariel, cel care are în spate site-ul Motivonti.ro. Săptămâna semne bune are citisem deja vreo 3 articole doar în acea zi şi mi se părea că e momentul să socializăm mai mult.

Dumincă m-am dus deschisă cu dorinţa de a scrie, deşi habar nu aveam ce aş vrea de la viaţă. După o oră şi ceva de discuţii atunci când a venit momentul lucrurile au fost clare pentru mine, aşa încât m-am pus pe scris. Cadou am primit filmul "I'm fine, thanks!" un film făcut după ce o mână de oameni au crezut în visul altuia. Ei bine da, se poate! Tot ce îţi pui în cap poţi realiza şi dacă ai şi persoana potrivită lângă tine atunci doar cerul poate fi limita.

Şi ca să înţelegeţi mai bine care a fost atmosfera de duminică vă voi cita din feedback-ul transmis de mine pe mail:

"În primul rând vă mulţumesc pentru ieri, vibe-ul pozitiv este şi al meu. Filmul a fost inspiraţional şi pentru mine este un cadou imens pentru că mi-a oferit o percepţie diferită la ceea ce aveam în interior.

În al doilea rând fiind acolo cu voi mi-am îndeplinit un vis, acela de a îmi crea propriul manifest, mă chinui de un an şi ceva şi mereu mă minţeam singură că nu am nimic interesant de scris în el. Ei bine, ieri am scris şi am scris bine dacă e să mă iau după energia pe care voi aţi degajat-o la citirea lui. Sunt super încântată de ceea ce a ieşit, motiv pentru care după terminarea designului, manifestul meu va merge direct pe blogu-mi personal cu o poveste despre inspiraţia din spatele lui.

De mâine în loc de manifestul celor de la Holstee care îmi este şi cover pe facebook, dar şi tablou în faţa biroului voi avea propriul meu manifest la care să mă uit! Asta datorita lui Ariel şi vouă! :)"

Cum arată manifestul meu acum aveţi mai jos, cum va arată peste ceva vreme vom vedea, pentru că desigur lucrurile se schimbă iar cele împlinite vor lăsa locul altora care la final să mă facă să spun că am avut o viaţă fericită! Am subliniat mine, pasiune şi job pentru că sunt trei lucruri din viaţa ta de care nu poţi fi fericit dacă nu sunt într-o comuniune perfectă!


Ca fundal sonor am ales o piesă a unui film pe care sper să îl văd şi eu secolul acesta! :)

Manifestul tău...cum ar arăta?






joi, 8 noiembrie 2012

Experienta de client

Acum ceva vreme am decis sa ii achizitionez Puiului Florica o haina. Vine iarna si el munceste in conditii extreme, mereu e scos in pielea goala sa isi faca datoria....asa ceva nu se mai putea! Dupa cateva ocheade aruncate pe diferite siteuri de haine pentru aparatele foto, aleg sa plasez o comanda pe site-ul evomag. Ei bine cand sa apas butonul de comanda mi-am dat seama ca nu aveau masuri la haina, asa ca plasez un comentariu in care imi spun durerea :) nu trec 10 minute ca cineva imi da un mail si imi raspunde cu o intrebare: tipul aparatului pentru a imi spune daca este compatibila husa. OPAAAAAAAAAA, ietete ca mai exista customer care in Romania. Buuun, raspund ce tip de aparat si primesc raspuns inapoi ca il incape haina, vreau sa plasez comanda? Intru din nou pe site si plasez o comanda doar ca pe alta haina, dupa care imi dau seama de greseala si raspund la mail spunand ca am gresit comanda si ca vreau haina de care am intrebat in prima faza. Mi se raspunde ca nu este nici o problema ca se modifica comanda in sistem, toate acestea se intamplau intr-o seara, dupa ora 20.00 iar conversatia era purtata cu directoarea de vanzari evomag care mi-a raspuns personal la mail...eu un pic siderata...asa cad au inainte cu epopeea achizitionarii hainutei de Pui. Da, schimbati comanda! Mi se comunica ca nu este pe stoc in magazin dar o cer de la producator si in doua zile ma pot duce sa o ridic. Evident ca am ajuns dupa 3 zile trecute de la cele 2 zile doar ca sa constat ca haina ii e mare aschilambicului meu. Nervoasa dupa ce cautasem loc de parcare si colac peste pupaza Puiul tot in fundul gol ramasese spun clar ca platesc comanda dar ca pot arunca husa pentru ca posete mai am si eu acasa si nu imi trebuie. Vorbim de exorbitanta suma de 12 lei deci imi permiteam sa fac fite :D. Domnul George, angajat EvoMag imi spune ca nu e cazul, imi returneaza banii si incercam sa gasim altceva, asta dupa ce facusem plata prin POS deci pentru ei insemna munca in plus sa imi dea mie acei 12 leuti amarati. Cand am vazut felul, normal de altfel, in care sunt tratata, m-am simtit mai bine si am devenit impaciuitoare. Idea este ca tot fara haina am plecat deoarece nici in sistemul intern husele nu aveau corespondenti in lumea aparatelor, toate erau compatibile compact...si atat!

Mi-am luat tona de hartii necesare pentru returnarea sumei pe card si am plecat cu recomandarea de a imi lua Puiul si...nu, nu de a mi-l introduce de unde imi ies fitele ci sa il probez pana ii gasesc haina potrivita la magazinele care au husele expuse, gen supermarcheturi.

Ocupandu-ma de Comunicare si consider ca oamenii care sunt fata coorporatiei si tot ce inseamna felul in care tratezi clientul face parte din marketing, iar fiecare departament de comunicare ar trebui sa aiba acest aspect in vedere. Fiind un client dificil si reclamagiu, imi pare bine cand reusesc sa gasesc un magazin pe care sa il laud si sa vad oameni care isi fac treaba asa cum trebuie. Consider ca fiecare in parte este o oglinda a companiei pentru care lucreaza si atitudinea lui se rasfrange asupra renumelui SRL-ului, SA-ului sau Joint Venture-ului de la care isi ia la final de luna, salariul.Am ajuns sa ne cerem scuze atunci cand cei care trebuie sa isi faca treaba sunt deranjati din statul pe facebook pentru a interactiona cu noi, ei bine nu! Atunci cand sunt clienta ma astept ca atunci cand platesc pentru un serviciu sa fiu tratata cu respect, zambete, intelegere si amabilitate asa cum eu cand sunt apelata in calitate de profesionalist imi fac treaba atat cat pot eu de bine cu zambetul pe buze, indiferent de dispozitia pe care o am sau de ceea ce faceam pana la interaciunea cu cel care imi solicita ajutorul.

Acum revenind la EvoMag ei bine nu stiu daca sunt cei mai ieftini dar pe mine m-au cucerit si primul loc in care imi voi cauta ceva cand voi avea vreo nevoie, EvoMag va fi Top of Mind! Iar on Black Friday cardul meu va solicita la maxim reteaua lor de plati on line :)

Filmuletul de mai jos l-am descoperit acum ceva vreme pe unul din grupurile de coach pe care activez, iar zilele trecute cautand ceva inspiratioanal despre experienta de customer care am dat din nou peste el, multa lume l-a apreciat si dat mai departe. Asa ca il impartasesc si cu voi:


marți, 6 noiembrie 2012

Rezoluție de noiembrie

Acum ceva vreme îmi promiteam mie, cu mine și fără Irene că voi citi mai mult. Trist este că nu mă mobilizez să fac acest lucru! Deși am citit pe nerăsuflate jumătate din cartea primită ca și premiu la Brașov, am abandonat apoi până și idea de a o căra cu mine pentru a o citi în aglomerarea de mașini care este drumul meu de dimineață spre coorporație.

Odată ajunsă acasă după o zi plină mă pun în pat la un film, pentru a adormi înainte de terminarea genericului de prezentare. Și când îmi aduc aminte că era o vreme când dormeam doar câteva ore pe noapte...ei fuse, fuse și se duse! Acum pot dormi de la ora 21 până la ora 8.00 fără a schița nici cel mai mic semn de regret.

Este drept că cele 4 cărți pe care le am în bibliotecă și care au TBR (to be read)pe ele, mă așteaptă cuminți acolo. Dar fără o mobilizare din partea mea vor rămâne cu aceasta stampilă și vor fi de râsul bibliotecii pentru faptul că nu se bagă suficient în seamă cu mine ca să le dezbrac de informații de la un capăt la altul. Dar rezoluția de 1 noiembrie este să citesc o carte la două săptămâni și pentru a face și mai interesantă cu mmine joaca, voi posta recenzia cărții aici. Să vedem dacă mă ține....

Și pentru că este noiembrie și pentru că știu pe cineva care nu își va tunde barba deloc în această lună și pentru că merge cu rezoluția mea, împărtășesc cu voi un filmuleț inspirațional.

Voi ce faceți în noiembrie?


Nu am uitat

Ei bine nu am uitat că trebuie să mai scriu din când în când pe blog, sper că nici voi să nu fi uitat să mai intraţi din când în când pe aici ca să vedeţi cu ce mă mai ocup în timpul de după coorporaţie. Ei bine fac ceea ce îmi place, după un weekend petrecut prin ţara şi pe la vecini respectiv în Serbia, Belgrad...cu greu îmi mai vine cheful de făcut ceva. Mulţumită lui Bogdan David, fostul preşedinte JCI Buzău, am revăzut Belgradul. De data aceasta cu alţi ochișori şi cu aceaşi foame de a vedea cât mai mult, în cât mai puţin timp. Am folosit aceași excursie pentru a mă plimba prin Drobeta și pentru a vedea Orșova și altcumva decât pe hartă!
A fost o excursie frumoasă cu oameni care m-au făcut să râd, să mă simt bine și mai ales să mă bucur de fiecare momen. Am făcut tone de poze, am condus pe o ceață groasă ca un ciorap flaușat făcut de bunica, ca apoi să dau peste un soare de primăvară perfect pentru sufletul meu de copil timorat. Până mă îndelednicesc să descarc pozele și să le recuperez pe cele de pe aparatul altcuiva voi posta o melodie genială care îmi face mereu dor de călătorie.